Cum vă plac oamenii?

Pe pită? Unși bine cu alifii? Goi? :)

Acu pe bune … Am făcut fără să vreau o clasificare a oamenilor. Unii sunt reci, alții sunt calzi, alții fierbinti, unii călduți și alții reciuți. Sper că știi despre ce vorbesc.

Eu prefer și fac click cel mai bine cu oamenii calzi. Călduții sunt OK. Pe termen scurt pot relaționa fain și cu oamenii fierbinți, dar nu fac casă bună cu oamenii reci, reciuți & co, pentru ca acestia din urma nu stiu nici macar ce-s alea jocuri disney pentru copii , iar mie chiar imi place sa ma joc.

Cum sunt oamenii calzi? Dar fierbinți? Dar .. ai vrea sa fi ca ben 10 , el cum o fi, te-ai jucat?

Ei bine, oamenii reci sunt cei care au prea multe măști, care trebuie să fie mereu de nebiruit, aparent nu suferă și nu greșesc niciodată … nu se dezvăluie.

Oamenii fierbinți pun o tonă de suflet în tot ce fac, ce văd, ce aud … Sunt prea zbuciumați, prea implicați mereu. O durere de măsea devine eveniment național sau o zi gri e o zi neagră pentru ei. Pe de alta parte, fierbințeii pot fi prieteni de milioane, sunt in stare să te ințeleagă, să te asculte, să dea sfaturi bune, să te copleșească cu atenții și măsline. But … ține-te bine când e rândul lor să se plângă și asta poate fi aproape la fiecare întrevedere.

Oamenii calzi, oamenii mei dragi. Sunt echilibrați în general, sunt bucuroși să experimenteze chestii noi, se entuziasmează la frumos. Sunt prezenți. Oamenii calzi sunt oamenii care știu că acum nu e forever, dar acum e cel mai minunat dar. Oamenii pe care dacă îi reîntâlnești după mult timp, legătura se reia instant. Pentru mine, oamenii calzi sunt oamenii cu care mă simt acasă, oriunde in lume aș fi.

Un aspect important și interesant ar fi să vorbesc despre ce “temperatură” avem noi înșine. Asta poate fi puțin mai dificil de determinat, nu putem fi 100% obiectivi. Eu cred ca-s caldă. Pot fi  călduță in unele zile, dar pot fi și reciuță sau fierbinte când sunt stresată, supărată, rănită … Oamenii calzi sunt cei aleși de mine și pentru minunatul fapt că în preajma lor nu pot fi pentru timp lung reciuță sau fierbinte.

Vouă cum vă plac oamenii?

Pentru ca...

Inainte de a fi blogger, cum ma dau pe aici, ma consider poet. si inainte de a fi poet, sunt al dracu de bun la aranjat cuvinte in discurs sau povestire. AICI am scris de ce nu pot scrie poezie ca un poet “adevarat”, acum e timpul sa va spun de ce nu pot fi un blogger ca majoritatea bloggerilor.

pentru ca nu pot fi penibil, nu pot sa port camasi roz, nu pot sa ma duc la epilare definitiva, nu pot sa ma ingras si sa fiu virgin pana la 30 de ani, nu pot sa stau toata ziua si sa verific cat trafic mi-a adus articolul despre cacareze de oaie, nu pot pupa in bot sponsori ca sa mi se plateasca advertoriale, nu pot minti. nu pot sa fiu sensibil, nu pot sa cred ca simt altfel decat aia care n-au blog, nu pot sa am opinii mai interesante fara sa ma documentez, nu pot sa vorbesc de dragul de a ma auzi vorbind, nu pot sa accept falsii aplaudaci care ma asteapta la colt sa ma bata ca le-am vorbit articolele de rau, nu pot sa fiu agramat si semidoct, nu pot sa scriu cu diacritice si cu litere mari, nu pot sa citesc un blog pentru aspect (o fac doar pentru idei), nu pot sa ma pun pe un piedestal fals modest de semizeu, undeva intre dumnezeu si sfantul petru, nu pot sa nu injur cand vad idioti cum isi dau cu parerea, nu pot sa scriu articole siropoase pentru cele care au nevoie de o scuza dupa ultima ... facuta unui necunoscut in baia de la princess, nu pot sa scriu motivationale pentru analfabetele de 30 de ani prinse intr-o multinationala si atat de feminine incat borasc prin wc-urile de pe centru vechi in ziua de salariu, nu pot sa scriu politic, nu pot sa sustin cauze “de interes national”, nu pot sa ma cac pe mine ca presa e de rahat si eu sunt ultimul pilon al democratiei pentru ca asta ar insemna ca eu consum presa, nu pot sa fiu nici marius tuca, nici mircea badea, nici moise guran. nu pot sa fiu un prost pseudo-jurnalist care se exprima pe blog, nici un blogger formator de opinie, pentru ca opinia mea jigneste intelectul de turma. pentru ca sunt poet cand nu-s blogger si pentru ca sunt la bere cand nu-s nici poet, nici blogger, sau la munca. pentru ca in cv nu am trecut “specialist social media”, nici “blogger” de 4 ani, nici “owner at”... . pentru ca nici macar student nu sunt, sunt muncitor platitor de taxe. nu sunt zoso sau arhi sau otrava sau radu f constantinescu.

Se mai întîmplă…

- azi am descoperit ce spectacol este schimbul de ture la Poştă. Cum oamenii nu prea înţeleg cînd ceva e deschis sau închis. Fiecare avea problema lui. problmeă care desigur era mai importantă decît a altuia. Fascinant.

- în piaţă, la o tarabă.  O domnişoară drăguţă vindea. Un domn mai în vîrstă face o glumă. Eu eram cu gîndul prin alte părţi. Majoritatea persoanelor rîd. Eu nu. Probabil că m-a văzut că nu am rezonat cu gluma sa şi mă întreabă: „Ce, eşti gelos pe mine? Hai că sînt bătrîn”. Normal că omul glumea şi acum fiind atent am putut rîde. :) Deci se poate, mai există şi oameni simpatici.  Din păcate nu mă număr printre ei. :)

- azi încă nu am vorbit de Australia şi de ce frumos e pe acolo.  Acum că am scris aici, însemană că am făcut asta.