Prost sa fii, noroc ca esti…

Mi-au iesit demult maselele de minte…si totusi ziua in care am descoperit ca sunt desteapta a fost ziua in care am realizat ca ma deranjeaza prostia. Ma uitam pe Acasa. Tatu mugea, Flamingo boys purtand inalte caciuli de soldati britanici se unduiau in miscari pe care nimfomanele maniaco-depresive le-ar putea considera usor provocatoare.  Un designer tanar isi arcuia in zeflemea coltul gurii: dispretuia vestimentar fiecare nenorocit din jurul lui. Tatu mugea cu inca si mai mult entuziasm. M-a batut un gand ca atunci fusese ultima oara cand vizionasem canalul 4.  Raman si acum stupefiata si mirata de cate prostii fac audienta posturilor romanesti de televiziune. Nu stiu, dar parca e intoarsa pe dos lumea asta cand te gandesti ca o tara intreaga urmareste cu sufletul la gura telenovelele lui Dan Diaconescu care e de n ori mai pierdut ca Elodia, in vreme ce posturile de cultura generala scad tot mai mult in topul preferintelor. Of Doamne…

L-am stins. Am aprins lumina. Nu mai vreau sa risc. As fi putut ramane acolo, in tinutul vesnic al imbecilitatii progresive dar zambitoare cu gust de sentiment de apartenenta.

Am scapat!! :)