Back to real life

Dupa aproape doua saptamani in care am cam “frecat menta” atat eu cat si John acum suportam consecintele. Avem de facut foarte multe proiecte si avem putin timp la dispozitie. Probabil ca o sa fie o saptamana in care o sa tragem tare ca sa ajungem la zi cu toate temele, cu toate ca o sa fie greu.

Ieri a fost prima zi de vegetare si de revenire din starea de fericire pe care am avut-o toata saptamana trecuta, noroc ca a fost 1 decembrie, astfel am avut si noi o scuza sa stam degeaba (La multi ani, romanilor! ). Trebuie sa revenim cu picioarele pe pamant si sa ne apucam e treaba, problema este ca nu ne putem concentra si gandul ne zboara la turneul de tenis care tocmai s-a incheiat si la faptul ca pe anul acesta trebuie sa zicem la revedere tenisului, dar mai ales preferatilor nostri.

Putem spune ca saptamana trecuta a fost una foarte activa pentru John pentru ca aveam un program “incarcat”. Ne trezeam la ora 9, mai stateam cateva minute in pat dupa care ne duceam sa ne spalam, apoi sa mancam. Dupa inca cateva minute pe care le petreceam gandidu-ne cu ce sa ne imbracam, plecam spre Polivalenta. Acolo ne intalneam cu alte fane ale sportului alb si cu Raluca. Cum ne asezam incepeam sa intrebam cat este scorul ( pentru ca niciodata nu am ajuns de la inceputul meciului ) si apoi incepeam sa comentam partida cu fetele.  Stateam cateva ore bune pana cand ni se facea foame, iar cand incepe “stomacul sa patineze pe sina spinarii” mergeam acasa sa mancam. Reveneam pentru partea a doua de tenis, astfel ajungeam acasa pe la 11-12 noaptea. Pe cat de frumoasa a fost saptamana, pe atat de mult ne-a epuizat fizic.

John s-a  facut remarcat la acest turneu prin faptul ca si-a incurajat favorita, dar nici eu nu am stat cu mainile in san. Ba chiar era sa ne luam bataie de la unul dintre jucatori…cred ca l-a deranjat faptul ca nu tineam cu el ci cu adversarul :lol: .

Cred ca ne-am innebunit toti prietenii nostri cu pasiunea noastra pentru tenis, ca sa nu mai zic ca Raluca a trebuit sa suporte zilnic comentariile noastre ( multumim Ralu ca ne-ai suportat ) .

S-a dat startul pentru inceperea proiectelor si deja ne-a luat durerea de cap, dar unde-s doi puterea creste… c-asa-i in tenis…

Si totusi… mai vrem tenis !!!