Intalnire de gradul trei

Stiu ca iar nu am mai postat nimic pe blog de foarte mult timp, dar eu si John am fost ocupati. Vineri a venit la noi verisoara mea, Raluca, iar duminica am mers la tara, la bunicii mei. A fost un weekend in familie. John s-a distrat in acest weekend, mai ales ca a dormit intre mine si Raluca  ,asa ca nu s-a plictisit deloc.

Am inceput sa o intrebam ce a mai facut in ultimul timp, vazand ca nu scapa de interogatoriul pregatit de mine si John, a inceput sa ne povesteasca cum e sa fii angajata intr-un domeniu care iti place.

John este fascinat de avioane, asa ca a inceput sa o intrebe pe Raluca tot ce il interesa despre aceast subiect(saraca Raluca). Dupa ce a scapat de intrebarile lui John despre avioane, am inceput eu sa o intreb la ce filme s-a mai uitat in ultima perioada. Eu aveam in calculator  doar doua seriale, Roswell si X-files, asa ca am pus-o sa aleaga la ce vrea sa ne uitam. Am ales sa ne uitam la Roswell pentru ca este unul dintre serialele la care ne-am uitat impreuna cand eram mici. In doua zile aproape am terminat primul sezon din Roswell si ne-am adus aminte de ce ne-a placut acest serial .

Duminica ne-a trezit tata de dimineata ca sa mergem la bunicii mei. Ne-am chinuit sa deschidem ochii, fiind foarte somnorosi, si intr-un final am plecat. Dupa un drum de o ora si jumatate am ajuns la bunici. John a fost incantat sa vada alea plina de flori a bunicii mele, unde i-am facut si aceasta poza.

Bunica a fost foarte incantata sa ne vada, ne-a servit cu specialitatea case: branza cu rosii, asta imi place mie sa mananc cand merg la ea pentru ca imi place foarte mult branza facuta de ea. Dupa  ce am papat pana nu am mai putut ne-am asezat in pat sa ni se aseze mancarea, si bineinteles ca am adormit. Nu am putut dormi foarte mult pentru ca a venit in vizita Stefania. Stefania are trei anisori si este nepoata unei foarte bune prietene de-a mea de la tara.  A fost foarte bucuroasa sa il vada pe John, s-au imprieteni rapid si pana am plecat au stat numai impreuna si s-au jucat. Dupa aproape sase ore petrecute la tara, a trebuit sa ne intoarcem acasa. Pe drum am oprit la niste tiganci sa cumparam pepeni. Tata a inceput sa se certe cu ele ca nu era cantarul bun si ca il trage in piept. Intr-un final i-a dat banii si ne-am continuat drumul. Ajunsi acasa ne-am facut baita si ne-am bagat in pat sa dormim, sa recuperam orele de somn pierdute cu o seara in urma.

Ieri si azi am stat acasa si am copt vinete, John a fost ajutorul meu in bucatarie. M-am amuzat pe seama lui pentru ca se speria cand exploda cate o vanata :lol: .

Maine, John ma va ajuta la curatenie si va trebui sa mearga cu mine sa alege o camasa pentru tata, dar pana maine mai e destul timp pentru a mai vedea cateva episoade din serialele noastre. Cred ca dupa ce o sa terminam toate sezoanele o sa incepem sa credem in extraterestri  .

Palatul visurilor

Pentru prima oara de la venirea lui John in Bucuresti am gasit un loc in care sa se poata simti ca acasa, si anume la palatul Cotroceni. Chiar daca afara era foarte cald si toata lumea se ascundea de soare, noi ne-am facut curaj si am iesit din casa pentru a vizita palatul.

De la intrarea in palat si pana la iesire, ne-am simtit ca o printesa respectiv print. John este deja obisnuit cu aceasta statura, el fiind un pinguin imperial.

 Am fost uimti de marimea palatului, dar mai ales de cum erau decorate camerele. Printre cele mai spectaculoase camere din acest palat sunt camera florilor, biblioteca si salonul oriental, ramanand fara cuvinte la vederea lor. De mica mi-am dorit o biblioteca imensa, mi se par a avea un aer misterios aceste camere si te inspira foarte mult linistea pe care o ai in aceste incaperi. Fiecare dintre persoanele care au locuit in acest palat si-au pus amprenta asupra designul camerelor, dar cea mai mare contributie la acest palat a adus-o regina Maria. Multe din piesele de mobilier sunt unicate si se spune ca insasi regina Maria s-a gandit la designul lor. Ceea ce m-a pus pe ganduri au fost scaunele si paturile, care mi se pareau ca erau facute pentru niste copii, dar ghidul ne-a lamurit informandu-ne ca Regele Carol era foarte mic de statura. Alt lucru care m-a impresionat la acest palat au fost pianele, care erau create special pentru a se incadra in camerele in care trebuiau asezate. Rb voia sa se aseze la pian si sa inceapa sa cante, dar eu si Alina am oprit-o la timp.

Ghidul ne-a spus ca reginele si printesele din acea vreme erau atrase de arte, le placeau sa picteze, sa cante la pian sau sa scrie. Salonul oriental era destinat acestor activitati, servind drept atelier de pictura si pirogravura, salonul avand si o iesire catre un foisor. Se spune ca acest foisor a inspirat-o pe regina Maria sa isi scrie memoriile, ba chiar sa scrie si cateva povesti pentru copii.

Camerele sunt de o impresionanta inaltime, iar usile lor fiind foarte inalte si masive, iar in fiecare dormitor sau apartament sunt cate un semineu din marmura.Am fost foarte dezamagiti ca nu am putut vizita toate incaperile palatului, deoarece nu erau deschise publicului, si eram foarte curioasa sa vad macar cum arata o baie a unui palat sau bucataria.

Vazand aceste impresionante incaperi mi-am spus ca atunci cand o sa am multi bani imi voi aranja casa in acest fel, iar Adela mi-a amintit ca am vazut si la noi intr-un magazin de mobila tapet in acest stil.

Abea astept sa mai merg sa vizitez palatul Cotroceni sa ma simt iar o mica printesa, iar John sa se simta ca la el acasa.